Stelian, Elvira
si cateva din melodiile lor preferate
Caterina
sâmbătă, 9 iulie 2016
duminică, 10 aprilie 2016
Anul acesta se împlinesc opt ani de când tatăl meu Stelian Ivașcu s-a stins. O tăcere care ne era și nu ne era străină umplea spațiul odăii în care și-a petrecut ultimele zile. Deși la ocazii, la întâlnirile cu prietenii, era un fermecător povestitor, de felul său era destul de scump la vorbă. Ar fi împlinit in ziua de 30 aprilie 2016 - 91 de ani. A fost un minunat tată și bunic, iubitor și devotat soț al Elvirei, afectuos și prezent la solicitările prietenilor.
În studenție a suferit foarte mult fiind grav bolnav de tuberculoză, boală pe care o învinsese după o înfruntare crâncenă, boală care mai târziu devenise o obsesie în lupta lui pentru salvarea vieților sutelor de bolnavi care au pășit pragul spitalelor unde a lucrat.”Suferința te învață să-i înțelegi pe cei suferinzi, încrederea în puterea binelui te ajută să învingi” obișnuia să ne spună ori de câte ori reușea să rezolve câte un caz dificil sau diagnosticat incurabil.
L-am întrebat într-o zi de vacanță, când reușise să-și permită să stea puțin cu noi, cu familia: ”Tată, dacă nu ai fi suferit niciodată, cum ai fi privit bolnavii care veneau la tine, cu ce fel de atitudine, în afară de cea a specialistului?” M-a privit scurt, apoi îndreptându-și spatele s-a ridicat din fotoliu și așezat cu fața spre fereastră a început să privească norii. Apoi l-am auzit vorbind, mai mult cerului decât mie : ”Profesia medicului este sănătatea, nu boala ! În clipa în care medicina va reuși să prevină cât mai multe boli vor fi tot mai puțini bolnavi. Boala, este de cele mai multe ori, rezultatul proastei alimentații, a igienei insuficiente, a iresponsabilității în general, și abia apoi a eredității sau accidentului. În vechea Asie erau proslaviți medicii care aveau cei mai puțini bolnavi. Pesemne știau foarte bine încă de pe atunci ce înseamnă medicina preventivă. Si apoi, sănătatea omului ține înainte de toate de educație. Cazurile patologice, cazurile complicate ar trebui să fie excepții și nu cazuri curente. Dar hai să încheiem discuția, nu ai ales un subiect ușor de lămurit și nici un bun interlocutor. Nu uita că eu am fost, sunt, și voi fi un idealist. De profesie sunt chirurg, nu sunt sociolog, și nici filosof.”
Articol IN MEMORIAM Dr. Stelian Ivașcu,
autor Prof. Miron Simedrea
apărut în publicația Palia, Orăștie februarie 2012
Articol IN MEMORIAM Dr. Stelian Ivașcu,
autori
Poetul, scriitorul și eseistul Vlaicu Bârna,
Criticul, istoricul literar si editorul Dr. Romul Munteanu,
Pictorul Viorel Mărginean,
membru al Academiei Europene de Știință Arte și Litere-Paris
selecție și adaptare prof. Miron Simedrea
apărut în publicația Palia, Orăștie februarie 2012
Articol IN MEMORIAM Dr. Stelian Ivașcu,
autor Prof. Cornel Cismaș, selecție și adaptare prof. Miron Simedrea
apărut în publicația Palia, Orăștie 2012
joi, 17 aprilie 2014
marți, 17 mai 2011
Stelian Ivascu
Stelian Ivascu
Profesor a mai multor generatii de medici specializati in chirurgie toracica, Stelian Ivascu a fost primul doctor care a indraznit si a reusit operatii de mare anvergura.
Medicul Stelian Ivascu s-a nascut la 30 aprilie 1925, in mijlocul vechii Dacii, la Orastie, judetul Hunedoara, intr-o familie de carturari a caror viata a fost dedicata cresterii si educarii tinerelor generatii.
Medicul Stelian Ivascu s-a nascut la 30 aprilie 1925, in mijlocul vechii Dacii, la Orastie, judetul Hunedoara, intr-o familie de carturari a caror viata a fost dedicata cresterii si educarii tinerelor generatii.
A studiat medicina intr-o prestigioasa citadela universitara - Clujul -, unde a avut sansa de a-i fi avut drept dascali pe profesorii Iuliu Hatieganu, Ion Goia, Victor Papilian, Grigore Benetato, Ioan Danicico, Alexandru Pop, Petru Bruda, personalitati marcante ale medicinii romanesti care au lasat asupra tanarului medic amprenta profesionalismului si a daruirii totale fata de ingrijirea bolnavului.
................
Pasiunea pentru arte - muzica, poezie, desen, si anii in care s-a concretizat - a ramas inscrisa in mai multe caiete continand proza, versuri sau partituri, toate pastrate si cunoscute multa vreme numai in familie.
Rezonanţă
(Cântec vechi)
Îţi aminteşti?
E mult de-atunci
Şi totuşi parcă-ar fi fost ieri
Când pentru prima oară
În seara tainicei tăceri
Am ascultat
Îmbrăţişaţi
Acordul vechiului pian
Ce îngâna melodios
Un cântec vechi,
Un cânt frumos,
Un cântec vechi
De mult uitat,
Un cântec vechi
Dar minunat:
Der alte rotte Sarafan!
E mult de-atunci,
Trecut-au zile,
Trecut-au luni
Şi ani la rând,
Iar azi pe-ngălbenite file
Mi-aleargă ochiul tremurând.
Stă-n colţul lui uitat pianul
Şi clapele-au tăcut de mult.
Muri de mult şi muzicantul...
...Şi totuşi eu mereu ascult
Aceeaşi veche melodie
Vibrând în fiecare an,
În odăiţa mea pustie:
Der alte rotte Sarafan!
Printre picurii de ploaie
Picurii cei mici de ploaie
Ce-au bătut la mine-n geam
M-au chemat
Ca să mă roage
Să trag storul la odaie,
Ca să vadă ploaia asta
În odaie tot ce am.
Şi l-am tras...
Şi veniră, da, veniră
Stropii ca să-mi vadă casa;
Unii admirară masa,
Alţii au privit oglinda,
Doi se-opriră la o poză
Şi-unu-nconjură terasa.
Când topitu-s-au toţi norii,
Apăru din fundul văii
Ultimul copil al ploii
Şi-a venit, timid, să-mi spună
Doar un umed „noapte bună”
Şi să-nchid storul odăii.
Oraşul copilăriei
Era octombrie, noapte şi ploua,
Vibrau de undeva corzi de vioară,
Iar eu stăteam, cum stam odinioară,
Privind prin geam oraşul ce dormea.
Şi ochii-mi obosiţi înregistrau
Din înălţimi o-ntreagă panoramă,
Un pâlc de case mici, un turn de ceas
Şi strada care suie la cazarmă.
Un neschimbat decor provincial
Lipsit de bucurii dar şi de dramă,
Decor cum doar copiii mici făceau
În casă, la bunici fixaţi în ramă.
Stelian Ivascu 1938
sâmbătă, 7 mai 2011
vineri, 6 mai 2011
luni, 10 ianuarie 2011
Broos, Szászváros, Orăştie
Strazi si case, porti incinse de lumina amiezii, racoarea curtilor in care timpul se numara in obrajii nestiuti ai pietrelor de rau. Aici e orasul petrecerii verii, al anilor cand mergeam la gradinita germana, cand urcam in autobusul prafuit care ducea la Sibisel mergand sa ajut la culesul merelor. Aici e strada Viilor fosta Wassergasse unde in iernile tacute adormeam ascultand alunecarea grelelor sanii disparand in cernerea ninsorii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
