sâmbătă, 7 mai 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nu am părăsit niciodată grădina mea cu agrişe. Mă aşteaptă an de an şi în vis şi în realitate. I-am promis că va rămâne sora mea pe viaţă. Cum să fie o grădină sora ta, mă întrebau prietenii. Veţi înţelege, atunci când prin transparenţa boabelor agrişelor veţi zări licărind sâmburii speranţei, când veţi simţi (uneori) gustul acrişor al dezamăgirii sau când veţi desluşi cum nervura lor albă şi fină desenează timpul adevăratei tihne.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu