vineri, 6 mai 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nu am părăsit niciodată grădina mea cu agrişe. Mă aşteaptă an de an şi în vis şi în realitate. I-am promis că va rămâne sora mea pe viaţă. Cum să fie o grădină sora ta, mă întrebau prietenii. Veţi înţelege, atunci când prin transparenţa boabelor agrişelor veţi zări licărind sâmburii speranţei, când veţi simţi (uneori) gustul acrişor al dezamăgirii sau când veţi desluşi cum nervura lor albă şi fină desenează timpul adevăratei tihne.
2 comentarii:
Vlaicu Bârna (născut la 4 decembrie 1913, la Vaca, Comitatul Hunedoara, Transilvania, azi Crișan, județul Hunedoara – decedat în anul 1999) a fost un poet, romancier, memorialist, critic literar și traducător român.
Volume
Cabane albe, 1936 (Poeme)
Brume, 1940 (Poeme)
Turnuri, 1945 (Poeme)
Minerii din satul lui Crișan, 1949 (Poezii)
Tulnice în munți, 1950 (Poezii)
Romanul Caterinei Varga, București, 1960
Când era Horia împărat, 1962
Ceas de umbră, 1966 (Poeme)
Sandala lui Empedocle, București, 1980
Între Capșa și Corso, 2005
Vlaicu Bârna este unul dintre traducătorii operei lui William Shakespeare.
Vlaicu Bârna a tradus din Méliusz Jószef, Adam Mickiewicz.
EL este varul primar al bunicii mele.....DUMNEZEU sa-l odihneasca-n pace! Lumina Lina!
Trimiteți un comentariu